sâmbătă, 20 mai 2017

Intre timp am devenit femeie


  Intre timp am devenit femeie. Am învățat sa tac cand trebuie, sa ascult cand trebuie si toate lucrurile pe care le-am invatat ma definesc astazi. 
  In cei 26 de ani am ridicat si cladit un suflet bun, curat si fericit pentru ca asa am fost crescuta. Sunt usor aeriana si impiedicata cand vine vorba de chestii serioase si ma retrag in lumea mea atunci cand sunt rănită. Dar dupa orice furtuna va veni si soarele. 
  Ma indragostesc usor si iubesc simplu fara cer  nimic in plus. Nu ma astept ca iubirea sa fie un joc de strategie unde cineva castiga si altul pierde. In anii trecuți am gasit persoane care mi-au aratat ca iubirea si sufletul curat si simplu sunt tot ce avem. Dar ce ne facem cand ceva e stricat? Pe unde o luam? Ar fi simplu daca am folosi niste lipici si mergem inainte  usor răniți si  mai putin fericiti. 
  Asa sunt azi, ranita si prea putin fericita, dar am speranta ca ea, iubirea, se va intoarce asa cum a plecat. Sa dai tot pe un camp de batalie si sa pierzi stand in picioare si sa continui sa crezi in iubire si in oamenii care te-au ranit, eu cred ca asta ar trebui sa fie numita iubire. 
Iubirea in toate formele ei, e iubire. Suntem facuti din iubire si ar fi mișto daca am da iubire mai departe. Dar ce ne facem cand iubirea ne raneste? Încotro, soro? Nu am gasit o solutie la problema asta si inca astept un raspuns. Poate e ceva legat de oameni sau de un loc sau de tine ca fiinta.
  Sa gresesti? Stai linistita, draga mea! E uman sa gresesti pentru ca apoi sa iti para rau. E benefic, face bine la sanatate. Poti sa gresesti simplu, ca esti femeie, dar ar trebui sa ai grija cu cine gresesti si cat. Unii oameni se vor simti raniti sau jigniți de greseala facuta de tine, asa ca orice greseala trebuie asumata. Ca noi oamenii, ne asumam fapte, iubiri, greseli, vorbe si rani. 
  El? Acel el care a venit si ti-a dat dracului toate zidurile alea albe pe care pe tineai pentru Făt-Frumos? Cine mai are nevoie de zidurile alea cand tu ti-ai pus tot ce aveai in mainile lui, adica pe tine? Te intrebi daca esti tot ce aveai? Desigur, fiecare particica din corpul tau iti apartine, la fel si sufletul si mintea. Dar cum ramane cu el? Iti zic ca eu nu il mai astept pe Făt-Frumos, ca nu va veni pe nimic alb sau negru sau alte culori si nici nu va fi iubire pana la batraneti. La cee bun sa te mint si sa iti zic ca "vezi ca iubirea si baietii  vor rezista pana la adanci batraneti ". Astea-s minciuni asa ca nu da nimic nimanui, lasa-i sa ofere si cand se merita, da-te pe tine toata. Ei asta vor, sa ii iubeasca cineva si sa le aduca bere la meciuri sau sa le acorde libertatea sa mearga cu baietii la baut. El, trebuie simplu si iubitor, sa reuseasca sa schimbe conceptia ta despre viata si sa te faca sa iti doresti ce nu iti doreai pana acum. Sa dea cu tine de pamant si sa plece crezând ca tu nu te vei ridica de jos, ca o sa ajungi sa il urasti si cu toate astea tie iti rămâne sa fii acolo, ca un zid de piatra in care el va lovi cu ce vrea el. Sa te vada puternica si independenta, sa stie ca daca pleaca sau dispare din întâmplare, tu n-o sa patesti nimic.
  Cand am zis ca am devenit femeie, nu am glumit. Sunt copilaroasa, puternica si independenta. M-am invatat ca viata mea e mai frumoasa si speciala decat orice altceva.   Am lasat oamenii sa plece pentru ca apoi tot ei, sa se intoarca parandu-le rau. Mi-am asumat curajul sa primesc oamenii inapoi, pentru ca stiu ca acolo am lasat parti din mine. Daca te intrebi ca poate ma simt incompleta, te inseli. Ma simt eu, acel copil pe care-l aduc din copilarie, pentru ca amintirile alea is definitia omului care sunt astazi si nu as putea sa le neg, asta ar insemna sa ma neg pe mine.   
  Asa ca tu, femeie, te rog sa fii fericita, independenta, asumata, zâmbitoare, copilaroasa, matura. E un sfat din mosi stramosi si urmeaza linii perfecte si imperfecte sau mai mult ca perfecte, pana viata ta e asa cum ti-o doresti. Si sa mai tii minte ca fericirea e o stare ce vine din tine si ca nu conteaza cati bani, prieteni, masini sau iubiri ai, tot ce conteaza esti tu.

Ale

duminică, 28 august 2016

Vara lunga

Cand lipsesti mult si iti iei absent?
Challenge accepted.
Imi cer scuze pentru absenta asta atat de mare. Dar am fost in vacanta, am muncit si am invatat, am cunoscut oameni noi si frumosi si mi-am ales locul de vacanta mult dorit pentru anii ce vor veni. Ca de, batranetele maica. Nu nu, nu merg la Herculane sau la namoale.
Am fost in vacanta, gen nu am facut nimic toata ziua, pentru mine asta a devenit vacanta. De la batranete, cei 80 de ani ai mei nu mai tin cu mine si am zis sa le fac pe plac putintel.  Dar ca tot am stat eu degeaba, am descoperit apetitul pentru citit si chiar functioneaza. Daca nu ati incercat, va inviti sa cititi, macar o ora pe zi, cica ajuta la creier si la starea de bine.
Ce am citit? Pai mi-am pierdut cam doua ore si vreo 30 de minute sa citesc porcaria aia de carte 50 shades of grey ( da ma stiu, da in cap ca nu mi-a placut, asta e). Apoi am inceput sa citesc Agatha Christie-Ceasurile, va zic eu ca e sold out cam peste tot, atat in librariile fizice cat si cele online, am urmarit cartea asta si noaptea(cred ca ma si lua naiba daca nu o gaseam) si cand am vazut-o pe elefant.ro am si dat comanda si dupa era iar sold out. Deci daca aveti norocul sa o gasiti, e destul de captivanta cartea. Sa-mi spuneti mie, ce om debil cumpara o carte despre o zi infecta si cand vrea sa o citeasca vede ca sunt citate pe zile scrise de la 1800 toamna ? Da, eu pot sa fac asta. Nu mai retin cum ii zice la carte, dar sigur o gasiti aruncata pe un raft in Diverta sau pe elefant.ro. Am mai inceput sa citesc o carte, dar a fost rapita de taica-miu, Salonul Rosu de August Strindberg. Am auzit piesa la radio, pentru ca actorii nostri au putut sa faca asa ceva si abia asteptam sa inceapa sa aud continuarea, deci daca vreti sa cititi ceva usor, aia ii. Pentru ca sunt la medicina si pentru ca nu pot sta departe de asa ceva, ca ma mananca piticul, am citit Minciuni pe canapea de Irvin Yalom, e despre o cucoana care are probleme la caput(da ma, traim intr-o era cu probleme la caput) si merge stimabila la psihiatru sau ceva in genul si mi-a dovenit cartea ca nu voi fi buna de asa ceva, deci ramanem pe oase rupe, titan si altele cu care ma mai stiu eu.
Cam atat din capitolul citit si bla bla bla.
Unde am fost? Am fost prin jur, pe aici, pe la Dragus, la cea mai buna prietena a mea care mi-a deschis apetitul pentru viata la tara si cat de misto poate fi, eu copilul care a crescut prin betoane, masini, caini si pisici sa vezi ca am dat de toate animalele care pot fi pe la tara si am prins asa drag de locul ala ca e chiar misto acolo. Daca vreti sa mergeti, va invit ca nu e nici oras, nici comuna, e metropola. Au pensiuni, brutarie, muzeu, loc de gratare si ceva manele si multe altele.
Va ziceam ca am ales un loc de vacanta, ma chinui sa vorbesc despre el ca e asa la corason. Mykonos, da da, el ii. M-am indragostit de locul ala si abia astept sa ajung acolo. Si parca cineva in universu asta, imi face in ciuda si mereu vad poze si altele de acolo. Poate ajung pana imbatranesc.
Pacat de vremea asta, dar imi vreau vara inapoi!
v-am pupat si sa fiti cuminti!
Alexandra

duminică, 17 iulie 2016

Cunoscutul necunoscut

Buna,

  Imi cer scuze pentru absenta asta atat de mare cat China, dar am terminat cu sesiunea, am fost acasa la ai mei si apoi am rezolvat niste chestii destul de mari. Sper sa nu va suparati.Vreau sa va zic, o intamplare destul de amuzanta si care la final are si o invatatura.
  Se facea ca era o seara racoroasa de vara si m-am gandit ca daca tot ies la o plimbare, sa scot de la naftalina si o rochie lunga de vara. Eram cu o cunostinta si ne-am plimbat de acasa si pana in piata mare din Sibiu( da ma stiu, Sibiu’ vara e super populat, dar seara nu era nici naiba, decat garda) am tot ras din nimicuri, ma rog eu mai mult de ea am ras, dar trecem peste. Ne proptim pe o banca si stateam si ne uitam in zare la nimic, te asteptai la asta? Eu da. Si dupa un timp, un tip pe o bicicleta, era o bicicleta sport asa, de-aia de sari cu ea muntele, ma bate asta cu bicicletele. Vine tinta la noi. Se uita la mine, eu la el si-n momentul ala, bang, ma trazneste o mie de intrebari “daca il cunosc si nu imi aduc aminte, daca il stiu de undeva, daca am avut vreo tangenta in viata asta, daca ma cunoaste si eu nu sunt in stare sa-mi aduc aminte” Deci da, stare de panica sau cum ar zice cineva stare de show. Ma rog, pana la urma, s-a prezentat si mi-am dat seama ca nu il cunosc si nu ma cunoaste. Dar, am schimbat cateva idei si chiar am si ras, cred. Apoi el a plecat si noi la fel. Ma rog, am mai avut 2 intersectari, dar fiecare a mers pe drumul lui.
In drum spre casa, recunosc ca m-am gandit la tip, sa-i zicem Gigel( ca nu imi mai aduc aminte cum il cheama), era dragut, adica nu era genul ala care sa asculte manele si sa mearga sa arunce bani la lautari, dar nici nu era tipul care sa fie un fanatic dupa rock. Nu, era un tip normal si foarte dragut, din ce am reusit sa tin minte, a terminat ingineria, deci foarte tare.
  Ce am invatat din asta ? Am invatat ca trebuie sa fim deschisi chiar si oamenii de pe strada, ca trebuie sa fim comunicativi cu cei din jurul nostru, ca nu conteaza daca stii sau nu persoana, daca il ai sau nu in listele de pe site-urile de socializare si ca fiecare zi trebuie traita frumos si simplu, pentru ca doar asa se va scrie propria noastra istorie.
  Multumesc lu’ Gigel pentru experienta asta frumoasa din care am avut numai de invatat si asa cum i-am zis si lui a intrat in istoria mea, lasandu-mi o amintire amuzanto-comunicativo-istorica.


Va pup

miercuri, 1 iunie 2016

Copilarie cu numarul 37


  Numarul 37, ce semnifica pentru voi? Pentru mine, are cred, cea mai frumoasa semnificatie: copilarie. Ce inseamna copilarie? Inseamna inceputul unei educatii, unor prietenii si a unor dorinte. Copilaria este cea mai frumoasa perioada si cea mai interesanta din viata unui om.
  Copilaria pentru mine reprezinta, chiar si acum, la 25 de ani, un bagaj pe care nu pot pur si simplu sa il las in gara sau sa il arunc la gunoi. Copilaria a ramas, cumva, ancorata in prezentul si viitorul meu. De ce? Pentru ca mi se intampla des sa imi aduc aminte de copilarie, de acele momente pe care as da orice sa le mai retraiesc inca odata. Va ziceam de numarul 37. Asa era scris pe poarta verde cu un gard cu rugina si pe ici pe colo franturi de vopsea verde. In fata numarului, un tei (care acum nu mai este) frumos, inalt, tanar si sanatos. Strada toata era plina de piatra cubica (acum e o strada moderna) care te ducea intr-un fel sau altul cu gandul la descrierea frumoasa din "Enigma Otiliei" de George Calinescu. In fata acelui numar, ma jucam cu ceilalti copii de pe strada, acolo imparteam dulciuri si tot acolo il asteptam pe bunicul meu venind acasa.
  Casa de la numarul 37? Stiu ca avea trepte multe si o marchiza cu aer usor boieresc. Pe scarile alea, am cazut, am mancat si m-am jucat de dimineata pana seara. Stiu ca bunica, avea o vie unde gaseam mereu gargarite si multe lalele, poate de acolo ador lalelele. Geamurile mari cu o rama alba ma aparau de acel domn Bau-Bau de care imi era frica cand ploua afara. Doua incaperi mari si o soba verde. V-am mai povestit eu de soba asta verde, care facea minuni, gen mere coapte sau cartofi copti si multe altele. Draga mea, soba verde, unde-mi esti?
  Vacante si nu numai, acolo le petreceam, la bunici. Zilele trecute, am baut ceai de menta si asta a trezit in mine o amintire ce nu o voi uita toata viata. In fiecare dimineata, bunicul meu, bea ceai de menta si nu stiu de ce, baga paine in el. Faceam si eu la fel, pentru ca atunci, suntem obisnuiti sa luam sau sa facem ce fac oamenii mari. Imi place combinatia, dar acum nu as face asa ceva. Era si este cred, singura amintire de cand eram foarte mica, pe care o tin minte si o pastrez cu o semnificatie frumoasa. Iernile acolo aveau gust si miros de portocale aduse de fratele bunicului meu de peste mari si tari. O sa va puneti intrebarea "da' ce, portocalele de la noi iti stateau in gat?" Nascuta la doi ani dupa revolutie, erau unele chestii care se gaseau cam greu sau aproape deloc. Dar gustul portocalelor de atunci, nu se compara cu gustul portocalelor de acum, va garantez. Tot acolo, am invatat sa iubesc animalele. Miki, asa il chema pe bietul catelus pe care il chinuiam cand eram mica si care si-a luat revansa inapoi cand a crescut, muscandu-ma de 2 ori. N-am facut niciun vaccin si nu am innebunit.
  Atunci copilaria, avea alt miros si alta semnificatie. Ma uit adesea la copii pe strada sau in parc sau cei din fata blocului. Ei nu stiu de "ratele si vanatorii" sau "flori,fete si baieti" sau sa te joci cu pamant si apa. Acum stiu doar de tablete, telefoane, desene animte si cum sa urle prin magazine la diferite produse care mai de care mai atragatoare. Pe vremea mea, era un suc la cutie in forma de triunghi, stickuri la 1 leu si faimoasa bomboana pe bat "Lolish" ( vinovata e bunica-mea, da da, ea e).
  Azi e 1 iunie, iar copilaria mea are miros de lalele, portocale, mere coapte si amintiri frumoase cu bunicii mei, unchiul meu, matusa mea si vecinii de acolo. Mi-e dor sa mai privesc casa aia, macar odata, sa imi aduc aminte de acea copilarie care m-a invatat sa fac bine mereu, sa fiu buna mereu, sa fiu cuminte, sa nu fac discriminari si cel mai important sa iubesc oamenii asa cum sunt.
 Nu am gasit o alta melodie mai frumoasa decat a Alexandrei Usurelu.
La multi ani copil !
Alexandra 

marți, 31 mai 2016

Favorite de aprilie-mai

    Vorbeam cu o prietena ca vazuse ea pe contul meu de Instagram, ca am pus nu stiu ce produse ce le folosesc si ma suna si-mi urla in telefon ca o descreierata, ca trebuie sa iti pui si tu pe blog, favoritele lunii cum fac blogeritele de la noi( nebunie pe pamant). Bravo ma, eu aia talentata, in poze si maglavaisuri( vorba cuiva). M-a tot batut la cap sa pun, sa scriu, sa ma rostogolesc pe aici si sa scriu despre produsele alea si ce mai folosesc eu. Daca va zic ca cele mai ok produse pentru mine si care sunt favoritele favoritelor, e doar o perna si un pat, e bine? Te asteptai la alt raspuns, elaborat si academic?
  Bine, fie, o fac si p-asta, dar nu promit ca vai de mine, o sa fie al naibii de bine si nici nu ma astept ca o reusesc sa zic foarte multe, ca nu ma pricep eu la d-astea, adica e peste mine.
 Si sa va povestesc:
 1. Categoria fata: -apa micelara de Yves Rocher Sensitive Vegetal 2 in 1- care pentru mine e super buna si imi racoreste fata, plus ca nu are nici miros si sunt zile cand doar pe ea o folosesc, ca nu am timp de creme si fond de ten. Plus ca nu usuca tenul, il hidrateaza, iar seara imi place sa pun ceva mai mult pe cotoneta si sa o las sa se intre singura in piele, iar dimineata am pielea ca un bebelus (probleme la caput-cred). Am avut si faimoasa apa micelara de la Bioderma Sensibio H2O(care dupa parerea mea, e o caruta de bani) dar nu prea am fost foarte multumita sau poate nu am fost eu prea interesata de ea si am folosit-o doar ca sa nu o arunc.
                              -gel spumant demachiant cu extract de afine din gama Happiness de la Gerovital- dupa miros, ai zice mai mult ca e ceva de mancat (nu faceti asta), il ador pentru ca are particule exfoliante foarte fine  si nu zgarie fata, plus ca da o senzatie de racoare( vara avem nevoie de asta) si e preferatul meu in materie de "spalam fata" chit ca usuca foarte putin dar nu ma deranjeaza avand in vedere ca am tenul gras
                              -tot din aceeasi gama Happiness, mai am serul antiimperfectiuni cu efect de iluminare- asta e ok, in prima faza, dupa ce ma dau cu el, in unele zone, apare o senzatie de arsura care devine ca un gadilat si apoi trece in maxim 10 minute.
                              -cremele de fata sunt 2 creme matifiante: prima e din gama Happiness cu extract de afine- care sa fiu sincera, uit efectiv ca o am pe fata si o ador ca hidrateaza super bine, o folosesc ca si baza de machiaj. Cea de a doua crema e crema de la Elmiplant Skinnergy cu extract de guave- asta e ok ca are si SPF 15 si cum vine vara, avem nevoie sau cel putin pentru mine e super suficient.
                              - fond de ten e cel de la Revlon Colorstay Oily Skin in nuanta 240, care s-a terminat si nu l-am mai cumparat ca am auzit eu(hahaha) ca s-au schimbat nuante/formule/whatever si pana nu gasesc sa il testez undeva intr-un magazin fizic, nu mai cumpar. Ce are ma daca stau fara fond de ten?
                               - si mai era si rimelul de la Maybelline The Colossal volum express mascara- nu se intinde, nu ma paraseste, nu cade, sta acolo, nu da un aspect incarcat si e singurul cu care am avut o relatie super buna pana acum si altu' eu nu mai vreau, da?
2. Categoria par: am un sampon de la Syoss Anti-Dandruff Anti Grease- e ok, dar nu m-a dat pe spate. Si mai folosesc din cand in cand si Serum Deep-Repair with liquid keratin complex de la Gliss ( pe timp de vara, chiar e ok, iarna nu prea)
3. Categoria corp: am un deodorant cu pink pomelo de la Balea, un stick deodorant anti-perspirant cu extract de avocado de la Nivea, un unt de corp cu nuca de cocos de la Cien, o lotiune de corp cu extract de casmire nebunii de la Next si o crema deodoranta hidratanta de picioare cu extract de caise de la Gerovital.
4. Parfum: am 2 de la Zara, unul e Red Vanilla si celalalt e Oriental- pe timp de vara sunt ok.
5. Unghii- am niste culori noi de la Rimmel London din Colectia Rita Ora in varianta rosie, galbena, nude si albastru(cred ca am pus niste poze undeva pe Instagram).

  Daca nu e bine ceva, ma repet si zic, nu ma pricep la asa ceva. Daca e ok, astept sa mai treaca un secol, poate doua pana mai scriu asa ceva. Nu am scris cat costa fiecare, ca nu retin asta, nici cu bonul in mana.

Pusi pa
Alexandra

duminică, 29 mai 2016

Am comis-o iar


  Aoleu, Vasilica, ce facusi ma? Ai dat de dracu', te cresteaza astia de nu mai poti clipi.
  Se face ca de 3 zile am un picior umflat, mai exact glezna (in termen medical, am facut edem, nu va mai zic daca e cu godeu sau nu, ca murim aici). Ma dau cu un maglavais de gel care promite cica sa reduca dracovenia de umflatura. Pe dracu' ghem ca nu. Apoi imi aduc aminte de un principiu invatat si memorat din ale ortopediei scrieri si anume: fasa elastica, gel si gheta. Boooooon, fasa elastica, am folosit-o o saptamana la mana(alta poveste si acolo, nu intram in detalii), pac o invart acolo pa glezna, zic gata, trece nenorocita. Dimineata, ce sa vezi maria ta, ca nu a trecut, aaaaa pai atunci hai cu gelu' ala, ma dau cu ala, invart iar fasa, trantesc si pungoiu de broccoli congelat si arunc picioru' pa un teanc de perne. Gata, trece, da-o dracu'.
  Urmatoare zi, nu mai aveam nimic. Zic in sinea mea, traiasca familia lu' ala care a inventat fasa elastica, gelu' ala si punga de broccoli. Si ma arunc in niste espadrile cu toc. Mare pacat, cel mai mare pacat. Ajung acasa, nenorocita a revenit. Aoleu, ma dau cu capu' de pereti, sun prietenii care sunt medici pe ortopedie, le zic, ma plang, ma dau cu curu' de pamant si ma trezesc la urgente. Acolo, m-au luat toate apele si oceanele si ma gandeam ce mi-or face astia p'aci. Cea mai mare teama a fost operatia, m-am gandit asa, sa vezi ca nu scap, astia m-au prins, trebuie sa ma predau. Ma interneaza, stau cu cracii pa sus, cu fixatoare, brose si ce mai vor sa imi puna, mare pierdere, m-am gandit eu. Apoi, a mai fost si gandul ala ca o sa imi tranteasca un chil de gips si ma si imaginam cu picioru' . Imi zice medicu', prieten bun, relax ca nu crapi, ai entorsa de gradul 1(asta e cea mai usoara forma posibila ever si doar asa ma consider norocoasa), imi da aceleasi indicatii cu fasa, gel si gheata, a mai bagat si niste medicamente si acasa cu picioru' in teanc de perne.
  Dupa ce am alarmat toata populatia, cum n-am dat niciun semn ca as fi bine, incep mesaje si apeluri mai ceva ca de Craciun, le zic hooo ma, blocam reteaua, si asa-i varza. Evident, ca au inceput sa rada cand au auzit ca doar pentru o entorsa, mai aveam putin si plecam la capatul lumii sa scap nenorocita de umflatura.
  Acum, piticul din creieras, sa-l numim nemernic, tot batea un apropo sa caut pe net (ca nu am vreo 2-3-4 tratate de ortopedie, dar netu' rupe si Rockwood Orthopedics, care e the god of god dupa parerea mea) si acolo, sa vezi al naibii, ca scrie tot felu' de boli ce iti transmit asa un aer de frica si teama si te gandesti "ma duc dracu' " din cauza la o banala entorsa. Inchid paginile deschise si ma gandesc la vara si la niste sandale vazute la Bershka si la Bucurestiul meu drag.
  Sfat si note to myself: nu va alarmati daca vi se pare ca aveti capu' mic sau un ochi verde. Doar vi se pare.

Pusi pa
Alexandra

vineri, 27 mai 2016

Tratament de obsesie ?

  Obsesia? E una sau mai multe? Soc si groaza sau soc si panica? Sa mori tu? Obsesia, eu, o consider ca fiind o lipitoare sau ca o femeie nebuna fara cale de intoarcere, la drumul normal, unde credeai?
  Hai, sa vorbim de femeia nebuna, ca de ea imi place cel mai mult, nu de alta, dar consider ca fiecare femeie are o doza de nebunie si daca nu o ai inca, stai linistita draga mea, tot va veni peste tine. Vorba aia "nimeni nu ramane nepedepsit." Femeia, in general isi creeaza niste obsesii stralucite in materie de haine, accesorii, genti, pantofi, ceasuri, case si masini. Case si masini? Da, ai citit bine. Am citit, eu in scrierile internetului ca sunt femei care aduna case si masini. Ce fac cu ele? Habar nu am si nici nu prea vreau sa ma gandesc la asta.
  Avem de la DEX citire, urmatoarea definitie pentru obsesie:
Tulburare a vointei care se manifesta prin idei fixe, prin dorinta irezistibila de a face un act determinat, bolnavul fiind constient de caracterul anormal al actiunilor sale. Imagine sau idee inadecvata care revine neincetat in campul constiinsei, staruitor si anormal; preocupare chinuitoare.
  Preocupare chinuitoare, zici? Nu prea vad nimic chinuitor prin faptul ca ti-a ramas gandul la o pereche de pantofi (daca mai e si editie limitata, sa te tii neica) sau la geanta aia neagra din nu stiu ce magazin da fita din buricul targului care se potriveste perfect cu pantofii aia cumparati anul trecut cand ai fost in concediu la o sesiune de shopping. Chiar nimic chinuitor din ce vad eu. Si nu incerc sa par ironica, dar ideea e ca sunt astfel de femei care chiar fac chestia asta. Pe astea sa le numim "obsesia pasnica". Hahaha, ce-mi place cum suna asta!
  De femeia obsedato-maniaca ati auzit? Eu am vazut un astfel de specimen care dupa parerea mea ar trebui dusa undeva, pe o insula pustie sau la un tratament de detox. Astea se manifesta simplu: ai luat salariul, trebuie sa il dai pe obsesia de care suferi, si sincer, daca o fi una, nu m-as supara, dar is atatea frate ca nici nu stii pe ce sa pui mana sau sa dai click. Nu am nimic cu femeile astea, caci si eu putin pe ici pe colo, ma incadrez.
  Ultima categorie, stiu ca mai sunt, e femeia-razboinica. Asta ar putea sa te sinucida, pentru ca ai geanta dorita sau pantofii sau accesoriile pe care ea le are in wishlist, dar si in dressing-ul ei. Obsesia asta sa cumperi acelasi model in diferite culori, personal, mi se pare, cea "superba" obsesie.
  Sa ne facem intelese, nu am nimic cu obsesia si chiar nu ma intereseaza cate perechi de pantofi, genti, haine, accesorii, parfumuri sau machiaje aveti, pentru ca si eu am atat de multe incat si eu uit de ele. Dar mi-ar placea ca obsesiile astea sa existe in modul frumos si sa nu existe intr-un mod agresiv, ca doare.   Pentru ca, obsesia indiferent cum e ea si cum se manifesta, este o parte din noi. Eu, sufar de gentomanie, adica am atatea genti ca pe unele nici nu le mai port sau pe unele pur si simplu le-am cumparat si stau acolo. Dar deja am pe wishlist niste genti si ca sa vezi dracie, zilele trecute am mai vazut niste genti pe un site. Iti dai seama nu?
  Si ca sa raspund la titlul acestei postari, nu exista tratament pentru niciun fel de obsesie. Daca vreti sa dati cu parul, nu ma supar. Dar tare curioasa as fi sa aflu ce obsesii aveti si ce specimene de obsesii ati mai vazut.
Pana data viitoare, va pup.
Alexandra
P.S.: Ca sa nu ma certati, va invit sa vedeti cateva filme care sunt asa mai obsesio-fashoniste: