Cu ochii larg deschisi, stau si privesc pe geam, vara. Imi amintesc de vara trecuta si parca ii si acum. O retraiesc cu aceeasi intensitate si astept ca un copil mic ceea ce probabil nu va veni. E vara mea! Dar din cand in cand ma uit in urma mea si nu gasesc nimic nou. Esti doar tu. Am ajuns acasa si imi e bine aici, langa cei dragi, dar nu imi e bine de amintirile lasate aici. M-am intors mai lasa si mai fricoasa, dar de cand sunt acasa, am devenit puternica si m-am ridicat cu brio de jos. N-am avut nevoie de ajutorul nimanui. Faptul ca sunt tanara si puternica nu au nicio legatura cu bataliile din sufletul meu. Mereu ai crezut ca sunt lasa si ca nu pot. N-am sa iti dovedesc inca ce pot face. Tot ce stiu e ca sunt puternica, geloasa si mult mai rea decat am fost pana acum.
 Cu mult curaj pot sa spun ca m-am maturizat in cateva luni si inca nu imi vine sa cred ca am facut pasul asta. Am invatat sa ma pun pe primul loc si apoi restul, am invatat care imi sunt prioritatile si apoi micile nebunii ale varstei sa vina dupa actele de resposabilitate. Si dau cartile pe fata, recunosc ca am gresit fata de tine si de alte persoane, am gresit si asta m-a facut mai puternica, si poate si tu m-ai mintit si asta m-a facut sa fiu rea.
 Iti multumesc pentru taria de caracter pe care mi-ai dat-o, de rautatea mea, de gelozia mea sau de maturizarea mea. Nu iti multumesc pentru lacrimile varsate si nici pentru noptile pierdute. Dar vara asta imi lipsesti enorm, nici eu nu stiu de ce.
Si cu toate astea inca te astept ....