Ieri, a fost poate cea mai frumoasa zi. Poate cea mai frumoasa din viata noatra. O cina romantica in doi, iar continuarea e esentialul in ceea ce ne priveste. O noapte la fel de romantica in doi.
 Dimineata de dupa, ar fi trebuit sa fie cea mai frumoasa. Dar nu a fost asa. Tu nu erai langa mine cand m-am trezit. Tu erai in cealalta camera. Iti faceai bagajul. Eu, infasurata doar intr-un cearceaf alb, te priveam incruntata si nu intelegeam ce vroia sa insemne bagajul tau. Eram in dreptul usii, ma sprijineam de tocul ei alb. Imi era frig, incercam sa imi tin respiratia sa nu te deranjez. Asteptam sa te intorci, sa ma privesti si apoi sa imi spui ca visez. Dar nu te-ai intors. Am facut un pas, incercand sa ma aproprii de tine. Imediat ai zis " nu te apropria". Am ramas acolo unde eram, asteptand.
 Intr-un final ai terminat bagajul, te-ai intors si te-ai uitat in ochii mei. Mi-ai zis sa nu mai plang, sa am grija de mine si ti-ai luat bagajul si ai trecut pe langa mine. Ai iesit din casa, te-ai urcat in masina si ai plecat. Nu stiu unde si nici de ce ai plecat.
 A trecut ceva timp si totusi mi-e dor de tine. Astept sa intrii pe usa si sa ma iei in brate sa imi spui ca totul a fost doar un vis urat.
 De ce nu m-ai luat si pe mine cu tine cand ai plecat? Pentru ce a mai fost acea seara in doi?
 Daca vei vrea vreodata sa te intorci, eu voi fi aici. Voi fi aceeasi. Desi poate ca atunci cand ai plecat ai luat cu tine o parte din mine, dar eu tot aici voi fi. Indiferent cand, unde si cum te vei intoarce, voi ramane aici pentru tine sa te iubesc si sa fiu langa tine.
 Am atatea intrebari sa iti pun. Am atatea amintiri de care nu m-as putea dezlipi.