duminică, 29 mai 2016

Am comis-o iar


  Aoleu, Vasilica, ce facusi ma? Ai dat de dracu', te cresteaza astia de nu mai poti clipi.
  Se face ca de 3 zile am un picior umflat, mai exact glezna (in termen medical, am facut edem, nu va mai zic daca e cu godeu sau nu, ca murim aici). Ma dau cu un maglavais de gel care promite cica sa reduca dracovenia de umflatura. Pe dracu' ghem ca nu. Apoi imi aduc aminte de un principiu invatat si memorat din ale ortopediei scrieri si anume: fasa elastica, gel si gheta. Boooooon, fasa elastica, am folosit-o o saptamana la mana(alta poveste si acolo, nu intram in detalii), pac o invart acolo pa glezna, zic gata, trece nenorocita. Dimineata, ce sa vezi maria ta, ca nu a trecut, aaaaa pai atunci hai cu gelu' ala, ma dau cu ala, invart iar fasa, trantesc si pungoiu de broccoli congelat si arunc picioru' pa un teanc de perne. Gata, trece, da-o dracu'.
  Urmatoare zi, nu mai aveam nimic. Zic in sinea mea, traiasca familia lu' ala care a inventat fasa elastica, gelu' ala si punga de broccoli. Si ma arunc in niste espadrile cu toc. Mare pacat, cel mai mare pacat. Ajung acasa, nenorocita a revenit. Aoleu, ma dau cu capu' de pereti, sun prietenii care sunt medici pe ortopedie, le zic, ma plang, ma dau cu curu' de pamant si ma trezesc la urgente. Acolo, m-au luat toate apele si oceanele si ma gandeam ce mi-or face astia p'aci. Cea mai mare teama a fost operatia, m-am gandit asa, sa vezi ca nu scap, astia m-au prins, trebuie sa ma predau. Ma interneaza, stau cu cracii pa sus, cu fixatoare, brose si ce mai vor sa imi puna, mare pierdere, m-am gandit eu. Apoi, a mai fost si gandul ala ca o sa imi tranteasca un chil de gips si ma si imaginam cu picioru' . Imi zice medicu', prieten bun, relax ca nu crapi, ai entorsa de gradul 1(asta e cea mai usoara forma posibila ever si doar asa ma consider norocoasa), imi da aceleasi indicatii cu fasa, gel si gheata, a mai bagat si niste medicamente si acasa cu picioru' in teanc de perne.
  Dupa ce am alarmat toata populatia, cum n-am dat niciun semn ca as fi bine, incep mesaje si apeluri mai ceva ca de Craciun, le zic hooo ma, blocam reteaua, si asa-i varza. Evident, ca au inceput sa rada cand au auzit ca doar pentru o entorsa, mai aveam putin si plecam la capatul lumii sa scap nenorocita de umflatura.
  Acum, piticul din creieras, sa-l numim nemernic, tot batea un apropo sa caut pe net (ca nu am vreo 2-3-4 tratate de ortopedie, dar netu' rupe si Rockwood Orthopedics, care e the god of god dupa parerea mea) si acolo, sa vezi al naibii, ca scrie tot felu' de boli ce iti transmit asa un aer de frica si teama si te gandesti "ma duc dracu' " din cauza la o banala entorsa. Inchid paginile deschise si ma gandesc la vara si la niste sandale vazute la Bershka si la Bucurestiul meu drag.
  Sfat si note to myself: nu va alarmati daca vi se pare ca aveti capu' mic sau un ochi verde. Doar vi se pare.

Pusi pa
Alexandra

Related Articles

0 comentarii: