Azi

E noua zi in care voi incerca sa nu imi aduc aminte ca incepe scoala. Da stiu am bacalaureatul, nu-mi amintiti, stiu deja, urmeaza scoala bacu si admitere si adio viata de elev, acum voi manca covrigi si voi bea bere, voi incerca sa supravietuiesc cu o anumita suma pe luna si tot asa. Pana sa ajung sa fiu studenta cu acte aruncate in geanta, va spun cam asa: Vacanta mea in cateva randuri
Au fost zile frumoase de vara, mult Pepsi si multa apa plata, multe nectarine si multe portocale si sa nu uit mult somn. Am fost la munte (family trip) si cam restul vacantei mi l-am petrecut cu bunicii mei, care au avut grija inca din primele zile de viata de mine. Ador sa fur mere si sa ma strecor in gradina bunicii mele sa fur cate o caisa sau o pruna. Am invatat ca nu banii aduc fericirea, ci lucrurile marunte, putine si pline de noroc. Am invatat ca atunci cand ai un necaz, sa nu te inchizi in tine ci sa-l spui, sa il dai afara, fapt pentru care nu te va marca, ci iti va da incredere in tine. Bunica mea, persoana in care gasesc un model in toate si caut sa ma ghidez dupa vorbele ei, am stat sub visinul batran, unde am cazut si am crescut, am ascultat-o, o priveam si imi spuneam "Ea e persoana de care fiecare dintre noi are nevoie", ma uitam la ea si nu ziceam nimic, o auzeam iar ochii ei erau atat de fericiti ca sunt cu ea acolo ca o ascult. Am invatat sa o inteleg intr-o singura zi. I-am zis ca nu am sa uit sa o vizitez sau sa o sun. I-am spus ca mereu voi avea nevoie de ea, dar raspunsul ei a fost cam asa " De mine nu o sa ai nevoie, ci de tine, singura vei gasi raspunsul la tot sau la ce cauti. Fiecare care etapa din viata ta trebuie sa aiba un inteles. Iar facultatea te va face sa intelegi mai bine trecutul tau." . Imi doresc mereu sa ajung sa fiu ca ea. Si totusi am ras amandoua. Asta e bunica si o iubesc indiferent ca uneori o supar sau ma supar. Bunicul meu, e genul de barbat pe care il orice gen de fata/femeie/sotie/amanta/vaduva si l-ar dori. Va spun eu ca asa e, faptul ca pe 19 noiembrie el impreuna cu bunica vor implini 50 de ani de casnicie, spune totul, au 2 copii care sincer sunt extraordinari(vorbesc de mama si de fratele ei), vorbesc de toata familia si toata "satra" cum zice bunicul meu. Problemele de sanatate il fac parca mai puternic si mai luptator. .Mereu se refera la faptul ca iubirea, increderea si prietenia sunt un must have, iar dusmania, tristetea ar trebui sa dispara. Stand cu el am invatat sa fiu puternica si sa ma descurc singura. Cautam de multe ori bucuria si zambetul lui, mereu il fac sa rada cand il mai rog sa ma imi zica amintiri din viata lui. E la fel de bland si ocrotitor, mai ceva ca bunica. El e bunicul meu, el e persoana in care pot sa am incredere si poate pastra un secret fie mic fie mare, fata de toata familia.