Despre Osho si o meditatie

  Pe Osho il stiti cu totii, adica tind sa cred ca il stiti. Daca nu il stiti, o sa va spun cateva lucruri despre el, pe scurt. Osho a fost un filozof, guru, invatator spiritual indian si fondator al unui curent numit Neo-Sannyas.
Osho este format practic din doua cuvinte, din japoneza veche: "O" inseamna recunostinta, echilibru, armonie, gratitudine si iubire, iar "Sho" inseamna total binecuvantat de existenta. A trait pana in anul 1990. A scris numeroase carti, pline de curiozitate, cel putin asa mi s-a parut mie. Le puteti cumpara din librariile fizice sau de pe librariile din online.
  Cum am ajuns eu sa iau "contact" cu Osho? De curiozitatea de cunoastere, ati auzit? Eu da si tind sa cred ca mi-a linistit rebeliunea ce o tineam sub control cu greu, citind cartea care m-a bagat in aceasta calatorie "Ce inseamna sa fii cu adevarat rebel?". A fost o carte pe care am ocolit-o, am inceput-o si lasat-o din mana de foarte multe ori. Pana intr-o zi cand, m-am hotarat sa o citesc cap-coada. Defapt, aromaterapia cu levantica, a fost cea care a trezit in mine, ideea de reincepe cartea. Si foarte bine a facut, caci, din aceasta carte mi-au ramas doua chestii foarte interesante:

 "Esti frumos asa cum esti, de ce nu te poti accepta? Si miracolul este ca, atunci cand te accepti, se produce schimbarea."

 Si are dreptate, prima faza in a incepe sa te intelegi, este ca te accepti asa cum esti. Poti sa torni tone de fond de ten, sa te imbraci de la marile case de moda, sa calatoresti in tari cheltuind sume uriase de bani si totusi tu sa nu fii fericit, pentru ca nu vei reusi niciodata sa te bucuri de tot ce e in jurul tau, daca tu, nu te accepti asa cum esti. La inceput, pare greu. Trebuie sa fii cu mintea si sufletul pe aceeasi lungime de unda si atunci se va produce acceptarea, asa cum este ea, buna sau rea. Caci

"Omul nu e un obiect. De aici, tot necazul si toata bucuria, toate provocarile, toate tulburarile."

  Si doar asa putem invata, ca fiecare dintre noi, suntem autentici in tot ceea ce facem si gandim cu un singur mod: sa fim noi insine.
  Sa citim o carte este absolut usor, dar sa ne concentram sa facem cel putin 10 minute de meditatie, pare cel mai greu lucru, nu? Si va spun din propria mea experienta. Am inceput sa fac meditatie aproape in fiecare zi, am incercat sa meditez dimineata, dar pe departe gandul meu sa fie putin concentrat. Asa ca mi-am luat timp, din ziua mea obisnuita si am inceput sa ma gandesc la nimic. Nu va inchipuiti ca am stat in nu stiu ce pozitie sau am mancat nu stiu ce sau am baut licori magice. Absolut deloc. Puteti sta si pe scaun sau in pat sau oriunde va simtiti voi bine, asta e primul pas. Al doilea pas, e sa va deconectati cel putin 10-15 minute (sau daca reusiti si mai mult, bravo voua) de la activitatile si grijile zilnice. Iar al treilea pas, este sa stati voi cu voi. Aici nici eu nu pot sa va spun foarte multe pentru ca si eu, personal, sunt la faza de "adaptare" cu mine. Dar pe parcurs, o sa zic daca voi gasi o cale mai simpla de a sta eu cu mine.

"La inceput e greu, fiindca ochii nu stiu decat sa priveasca in afara. S-au obisnuit atat de mult sa priveasca in afara, incat si atunci cand ii inchizi, ei vor continua sa priveasca tot in afara- incep sa viseze, incep sa-si inchipuie. Visele acelea nu sunt altceva decat reflectii ale exteriorului. Deci numai in aparenta ai ochii inchisi, de fapt ochii tai sunt inca deschisi catre lumea exterioara, tu nu esti in interior. Fiecare om care incepe sa mediteze,are de-a face cu acest fenomen straniu: ori de cate ori inchide ochii, mintea devine si mai neastamparata, si mai innebunita. Incepe sa palavrageasca precum o nebuna: ganduri relevante sau nerelevante se incruciseaza in fiinta ta... Insa acest lucru se intampla doar la inceput. Putina rabdare, putina asteptare..."

 Cu cat o sa meditati cate putin in fiecare zi, cu atat o sa renuntati la gandurile ce va trec prin minte si o sa ajungeti sa vedeti de fapt, ceea ce sunteti, adica o lumina. O lumina, pe care noi nu o puteam vedea din cauza a gandurilor acelea care ne invadau mintea.

Pana data viitoare, va pup cu drag.