Probabil ca fiecare din noi are cate o umbra care ne insoteste. Ceea ce ne marcheaza sau poate ceea ce ne raneste este defapt alimentarea umbrei. Astazi dimineata am aflat: Malina Olinescu s-a sinucis! Am ramas marcata, socata si am devenit agitata. Stiam ca am pierdut pe cineva drag. Am sunat-o imediat pe a mea mama sa ii zic vestea cea rea. Stia! Nu m-a sunat pentru ca stie cat de mult ma afecteaza astfel de vesti. Si totusi s-a intamplat. Nu am cunoscut-o personal, dar am cunoscut-o prin intermediul muzicii. Eram prin scoala gimnaziala cand a inceput sa cante alaturi de "Scoala vedetelor". Stiam fiecare melodie, fiecare dans si eram fericita ca exista oameni frumosi care pot sa cante melodii frumoase. Era un suflet cald, care transmitea iubire si caldura prin muzica pe care o canta. Eram chiar fericita atunci cand o vedeam prin aparitiile pe la televizor.
Nu am sa o judec pentru ceea ce a facut. Asa a simtit sau poate ca asa a vrut. Trist este ca am pierdut o voce frumoasa care ar fi putut face ceva in industria muzicala. Nu am sa fac o asemanarea intre ea si Madalina Manole. Alegem sa scoatem "cantarete" care habar nu au cu ce se mananca muzica si ii punem intr-un colt pe cei care au trait si traiesc pentru muzica.
Ne pare rau suflet cald ca te-am pierdut. Generatia mea mereu te va aprecia pentru vocea frumoasa si pentru ceea ce ai facut pentru noi. Toate gandurile mele si rugaciunile se indreapta spre familia ei.