De mult intru pe blog si incerc ca scriu ceva. Ceva concret si la obiect. Am intrat in vacanta, dar lucrul asta ma apropie cel mai mult de 15 septembrie, de vibe-ul ala si totusi, imi va fi greu sa ma gandesc ca au trecut atatia ani in care am crescut, am iubit, am cantat, am dansat si am stiut sa pretuiesc fiecare lucru important din viata mea. Recunosc nu am avut de mult ori curajul sa spun ca ma doare, ca am nevoie de ajutor, dar de data asta spun, am nevoie de curaj si de ajutor sa nu uit clipele petrecute in cei 3 ani de liceu si inca unul ce va urma. Am ales si facultatea, fiecare detaliu e aranjat, e pus cap la cap, si rezultatul: Am crescut!. Vreau sa nu uit zilele in care furam caise din copac sau atunci cand cantam la dus sau cand mi-am rupt mana atunci cand ma dadeam cu rolele, vreau sa le am aici cu mine mereu, peste tot unde merg. Vreau sa locuiesc in orasul cu concerte multe, cu cladiri si masini multe, vreau sa am si eu masina mea si sa stau jumatate de ora la semafor si sa fac de acasa pana la servici 3 ore, vreau sa vad avioanele si metroul cu oameni si sa merg in parc si sa ma bucur de tot ceea ce orasul acela imi poate oferi. Vreau sa ma trezesc si sa privesc orasul si sa zambesc.