sâmbătă, 22 mai 2010

my soul

Sufletul meu de copil trist imi spune, parcheaza aici, calmeaza-te stai 5 minute, inchide ochii, lasa grijile deoparte, spune-i cat de mult tii la acel cineva, deschide-ti sufletul si arunca cheia lui ,caci, el nu mai vrea sa mai fie inchis
...
dorul de mare imi aduce aminte si mai mult de originile mele, vreau sa fiu trezita de mare, de sunetul ei, de istoria ei, de povestile ei, vreau sa stam la taclale toata ziua, sa o ascult , sa invat din nou sa o iubesc.
...
revin sa zic, ca nici o masina nu poate parca inca in sufletul meu, e inca inchis, e inchis si satul de lucruri murdare, din cand in cand ii zic, acea persoana ii buna, dar nu, el e incapatanat si stie, nu e buna, nu merita, nu vreau , nu ea. Nici marea nu vrea, nimic ce ma inconjoara nu vrea, dar eu vreau, vreau din toata dorinta mea, vreau sa stiu ca indiferent unde ma duc, exista o persoana sau poate mai multe, care vor avea grija de sufletul meu, il pregatesc pentru schimbarile ce vor avea loc. Am zis, plec departe, las tot in urma mea , ceea ce iubeam cel mai mult, orasul meu, cartierul meu, camera mea, pe cutzu' meu, prieteni, familie.

Alexandra
                                           

Related Articles

0 comentarii: