Astazi

Astazi mi-am amintit de anii copilariei. Acolo unde am cazut, acolo unde am jucat elasticul, acolo unde am avut prima cearta sau prima iubire. Am plecat de ceva vreme din cartierul copilariei mele, insa astazi, drumul meu m-a adus acolo. Fiorul de la primul contact cu aerul ce l-am simtit printre blocurile unde ma ascudeam si unde mazgaleam peretii sau strazile, mi-a adus aminte ca nu voi uita niciodata acel loc. Azi nu era nimeni, era pustiu. Cei cu care ma jucam altadata nici nu erau prin zona sau cred ca au plecat de mult de acolo, insa au ramas aceeasi oameni si aceleasi masini. Teiul din fata portii verzi a lasat in urma doar o amintire, acum nici el nu mai este acolo. Casa bunicilor mei, locul care altadata il consideram sacru, a ramas sau cel putin incearca sa ramana aceeasi. Casa unde am copilarit foarte mult timp, unde am primit lectii frumoase de viata si unde am primit o educatie demna de urmat pana la batranete este aproape singurul loc in care m-as simti acasa chiar daca stau sa o privesc.
Astazi, copilaria mea, a revenit frumos.